ARMY BLOG

ARMY  BLOG

duminică, 23 noiembrie 2014

In asteptare

In  asteptare,  gata  de  actiune.

WW2 grafica - T34

Deschid  o  serie  de  articole  care  vor  prezenta  blindate  din  al  doilea  razboi  mondial  sub  forma  unor  desene grafice.  Acum  T - 34

Tancuri

 Suntem  cu  "ochiul"  pe  tine.

 "Globul"  de  foc,  la iesirea  proiectilului  din  teava.
Superba  imagine

Desen grafic  cu  tanc  in  mars.

sursa: wallpapers.com

joi, 11 septembrie 2014

Landkreuzer P.1000 Ratte Tancul Nazist de 1000 tone


Spre sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, trupele aliate se temeau ca Germania nazista ar putea schimba soarta razboiului, folosind o arma nemaivazuta pana atunci.
Aceasta frica era alimentata si de faptul ca germanii au demonstrat o ingeniozitate iesita din comun cand a fost vorba de productia de armament.

Cele mai bune exemple in acest sens sunt minele Goliath, rachetele V2, arma de asalt Sturmgewehr 44, avioanele Messerschmitt Me 262 si Messerschmitt Me 163 sau tancul Panther. Desigur, aceasta lista poate continua destul de mult.

Insa, printre astfel de zeci de proiecte unele depaseau cu mult orice norme sau idei prestabilite. Este cazul tancului Landkreuzer P.1000 Ratte.

Schita unui monstru

In anul 1942, inginerii de la uzinele Krupp incep sa faca primele schite ale acestui tanc, dupa ce insusi Adolf Hitler isi exprimase interesul pentru proiect.

Landkreuzer, care in traducere inseamna "nava de uscat", urma sa fie echipat cu doua tunuri navale de 280 mm, precum cele folosite de cuirasatele de linie, inca unul sau doua tunuri antitanc de 120 de mm, doua mitraliere MG151, folosite de obicei de avioanele Luftwaffe si 8 antiaeriene Flak 38. Numele de Ratte era mai mult o gluma, deoarece traducerea cuvantului inseamna "sobolan".

Pentru a acomoda acest arsenal impresionant, tancul urma sa aiba 35 de metri lungime, 14 metri latime si 11 metri inaltime. Numai senilele aveau o latime de 3,5 metri.

Greutatea totala ajungea la circa 1.000 de tone. Cel mai mare tanc construit vreodata, de altfel tot de germani, Panzer VIII Maus, cantarea 192 de tone, dar inca era in faza de prototip.

Tiger II, cel mai mare tanc folosit vreodata in lupta, avea 70 de tone, iar tancul american M4 Sherman avea doar 30 de tone.

Se poate observa foarte usor ca marimea Landkreuzer-ului era una nemaintalnita si care ar fi pus probleme, dar inginerii au incercat sa prezinte solutii pentru a face acest proiect fezabil.

De pilda, s-a luat in calcul ca doua motoare de submarin, de cate 8.500 de cai putere, sa alimenteze tancul.

Abandonarea proiectului

In ciuda entuziasmului initial, proiectul a fost anulat, in 1943, de Albert Speer, din motive evidente. Nu numai ca industria germana nu isi permitea constructia unui astfel de gigant, dar defectiunile tehnice intalnite la alte tancuri de mari dimensiuni, de pilda la Tiger II, aratau ca modelul nu ar fi fost fiabil.

Mai mult, Landkreuzeur-ul ar fi necesitat o escorta aeriana, deoarece ar fi reprezentat o tinta predilecta pentru aviatia aliata.

Desi se preconiza ca va putea rula cu 40 de km/h, in conditii de drum drept, acest fapt ramane indoielnic. Sub greutatea sa, drumurile ar fi fost distruse, iar pe un teren umed s-ar fi afundat si impotmolit.



Halloween

Halloween


 
 
 

luni, 8 septembrie 2014

Ghepard


     România detine 43 (36 + 7 pentru piese) de sisteme B2L, donate de către Germania
Gepard (germană Ghepard) este un sistem antiaerian autopropulsat blindat, autonom, care poate acţiona în orice condiţii meteorologice, construit pe şasiul tancului Leopard 1. Proiectat la mijlocul anilor 1960 şi folosit începând cu anii 1970, sistemul a fost îmbunătăţit de câteva ori cu sisteme electronice de ultimă generaţie. Gepard a fost principalul sistem mobil de apărare antiaeriană al forţelor terestre germane, olandeze şi belgiene. Germania va înlocui autotunurile antiaeriene Gepard cu sistemul SysFla, începând cu anul 2010.
      Vehiculul are la bază şasiul tancului Leopard 1, pe care este montată o turelă supradimensionată. Turela conţine armamentul, care constă în două tunuri automate de calibrul 35 mm Oerlikon KDA, şi cele două antene radar, unul de cercetare şi unul de urmărire. Telemetrul laser se află în partea din faţă a turelei, între cele două tunuri. Fiecare tun are o cadenţă de 550 de lovituri pe minut. Tunurile au o lungime de 3.15 metri, cu o viteză iniţială a proiectilului de 1,440 metri pe secundă (utilizând proiectilele FAPDS, lovitură subcalibru perforantă frangibilă cu sabot detaşabil) şi o bătaie eficace de 5500 de metri. Tunurile automate KDA pot folosi două tipuri de muniţie diferite, autotunul antiaerian fiind echipat de obicei cu 640 de proiectile antiaeriene şi 40 de proiectile pentru ţintele terestre. Trecerea de la un tip de muniţie la altul este automată. Turela este acţionată electric de către un generator de 40 kW. Pentru formarea tensiunii de alimentare, Gepard este dotat cu un motor auxiliar diesel de 90 cp Mercedes-Benz OM 314 de 3.8 litri şi patru cilindri.
      Vehiculul dispune de un sistem de navigaţie propriu şi două telescoape panoramice. Radarul de cercetare are o rază de acţiune de 15 kilometri şi poate funcţiona din mişcare, datele fiind actualizate în fiecare secundă. Recunoaşterea amicului/inamicului este automată. Radarul de urmărire transmite automat datele referitoare la ţintă sistemului de conducere a focului. Acesta, având la bază un calculator analogic, orientează automat armamentul din dotare spre ţintă.




sâmbătă, 30 august 2014

TR 85

 TR 85  in  actiune
Proiectat între 1978-1986, a fost denumit TR-85-800 (Tanc Românesc model 1985 cu motor de 800 de cai putere). Producția a fost realizată între anii 1986 și 1990, cu un ritm mediu de 100 de exemplare pe an, la Fabrica de Mașini Grele Speciale a Întreprinderii "23 August" din București.

sursa:  wikipedia

TR 85 - TR 85 M1

 Tancul  romanesc  TR 85M1


Greutate 50 tone
Lungime 9,96 m (incl. țeava)
Lățime 3,43 m
Înălțime 3,10 m
Echipaj 4

Blindaj 200 mm stratificat (șasiu)
320+20 mm blindaj suplimentar (turelă)
Armament
principal
1 × tun 100 mm cu țeavă ghintuită
41 de proiectile
Armament
secundar
1 × mitralieră PK coaxială 7,62 mm
(4500 de cartușe)
1 × mitralieră antiaeriană DShK 12,7 mm (750 de cartușe)
lansator de grenade: 6 tuburi 81 mm (20 de grenade fumigene)
Motor Model 8VS-A2T2M, diesel, 8 cilindri, 4 timpi, supraalimentat, 860 CP (640 kW)
Putere specifică 17,2 CP/t
Transmisie hidromecanică
Suspensie bară de torsiune
Autonomie 400 km
Viteză maximă 60 km/h
 În 1993, România avea în inventarul armatei 632 de tancuri TR-85. În 2008 erau în inventarul Armatei Române 265 de tancuri TR-85 . Conform Institutului Internațional de Studii Strategice, în 2010 erau în uz 249 de tancuri TR-85 și 54 de tancuri TR-85M1


sursa:  wikipedia

Cum ar fi putut să arăte azi armata română

Din surse, nu chiar anonime, s-a aflat că în 2004, Rusia era dispusă să-i ofere României transferul tehnologic necesar revitalizarii industriei de Apărare, în schimbul menţinerii statutului de ţară neutră, declară Valentin Vasilescu, pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni.


     Primul punct de pe lista de propuneri ale Rusiei viza retehnologizarea uzinei de avioane de la Craiova şi a fabricii de motoare de aviaţie Turbomecanica. Concernul MiG era dispus să asigure modernizarea la fabrica de la Craiova a celor 18 MiG-29 A/B româneşti la un standard peste MiG-29M care oricum era superior lui MiG-29 Sniper. 


     MiG-29K/KUB pe care îl ofereau ruşii este echipat cu motoare mai economice şi mai puternice decât MiG-29 A/B şi dispune de radarul Phazotron Zhuk, superior radarului APG-68(V)2, de pe vechile F-16 block 15 portugheze care vor intra în dotarea armatei române în 2017. Rusia a mai sugerat României că era de acord ca România să construiască la Craiova cel puţin încă 100 de noi avioane MiG-29 K/KUB pentru a înzestra bazele aeriene de la Craiova, Timişoara, Deveselu, Ianca şi Mihail Kogălniceanu care au şi fost ulterior desfiinţate ca urmare a intrării României în NATO.  

     Dacă Ion Iliescu şi guvernul PSD de la acea dată ar fi acceptat propunerea, livrarea de tablă de dur aluminiu din care sunt realizate avioanele (la care preţul la nivel mondial a crescut în 2003 cu 50%), nu s-ar mai ajuns la privatizarea combinatului Alro Slatina în 2005 şi la scandalul de trafic de influenţă, de care a fost acuzată tripleta prezidenţială Băsescu-Udrea-Cocoş din 2006. Practic, România ar fi avut în 2017, în loc de 12 avioane multirol vechi de peste 30 de ani, un număr de zece ori mai mare, majoritatea cu vârsta sub 10 ani şi fabricate în România.

     Al doilea punct de pe lista de propuneri ale Rusiei viza retehnologizarea Întreprinderii de producţie şi reparaţii a tehnicii de rachete Crîngu lui Bot (azi ELMEC Ploieşti). Aceasta avea în producţia de serie copii ale rachetele aer-aer sovietice: A-90 (după RS-2 US), A-91 (după R-3 S) şi A-911 (după R-23 T). Ruşii erau dispuşi la punctul 2.1 al listei să transfere fabricii de rachete româneşti tehnologia necesară producerii celei mai moderne variante de înarmare a MiG-29 M, adică racheta aer-aer R-77RVV-AE (bătaie 100-120 km), supranumită de occidentali Amraamski.

     Ruşii ştiau că la Crîngu lui Bot s-au mai produs şi rachete sol-aer portabile CA-94/95 (copii ale 9K32M Strela-2M) create în 1971, rachete antitanc dirijate prin fir 9 M 14-M (Maliutka M2T) din 1964 şi un număr redus de rachete aer-sol A-921 (Kh-23M) apărute în 1973, motiv pentru care s-au arătat dispuşi să ofere la punctul 2.2 al listei tehnologia fabricării celor mai moderne rachete sol-aer: 9K338 Igla-S, rezistente la contramăsuri electronice şi prevăzute cu sisteme de vedere pe timp de noapte. Precum şi la punctul 2.3 al listei, a celor antitanc dirijate pe fascicol laser 9A4172 Vikhr. Primul sistem de rachete (Igla-S), având o rază de acţiune şi o înalţime maximă de 6.000 m, ar fi permis înlocuirea subunităţilor de mitraliere AA de tip MR-4 cal. 14,5 mm, de artilerie AA cal. 30 mm şi de rachete AA de tip CA-94/95 din compunera brigăzilor şi diviziilor trupelor de uscat. Aceeaşi rachetă Igla-S putea înlocui şi bateriile de artilerie AA cal.37 şi 57 mm care apără bazele aeriene şi pe cele navale. În ceea ce priveşte racheta antitanc Vikhr, cu bătaia maximă de 10 km, ea ar fi înzestrat companiile antitanc ale brigăzilor de infanterie şi mecanizate, fiind utilizate şi de către elicopterului IAR-330 Socat, atât împotriva tancurilor cât şi ca rachete aer-aer.

     Rusia oferea la punctul 2.4 al listei şi tehnologia rachetelor Kh-35 Uran, supranumite de occidentali Harpoonski pentru asemănarea lor cu AGM-84 Harpoon. Kh-35 are o rază de acţiune de 130 km, putând fi acroşate de MiG-29M şi folosite la atacarea ţintelor terestre sau navale. Ele ar fi putut înzestra astfel şi bateriile divizionului 160 de coastă, existente în zonele: 2 Mai-Agigea şi Constanţa-Capul Midia, desfiinţate în perioada 2001-2003, ca urmare a retragerii din dotare a vechilor tunuri sovietice KS-30 cal. 130 mm, cu bătaia de 24 km.

     Aceeaşi rachetă Kh-35, care echipează distrugătorul Smetlivâi din flota rusă a Mării Negre, putea înlocui vechile rachete P-21/ P-22 (bătaie maximă 80 km) de pe cele 6 corvete purtătoare de rachete din clasele Tarantul şi Osa-1 şi de pe distrugătorul Măraşeşti. Alte patru corvete cu un deplasament de 1.600 t, din clasa amiral Petre Bărbuneanu, puteaz fi înarmate, la şantierele navale de la Mangalia, cu aceleaşi rachete anti-navă Kh-35, fără a mai fi nevoie de achiziţionarea de la fier vechi a celor două fregate britanice neînarmate, din clasa Type 22.
Ce ar fi câştigat România dacă ar fi dat curs ofertei Rusiei? În primul rînd, sporirea capacităţii de apărare a ţării prin introducerea de tehnică modernă, fabricată în România, a cărei valoare de piaţă ar fi fost de peste 7 miliarde de euro. Şi ar fi economisit alte 7 miliarde de euro, cheltuiţi cu menţinerea trupelor de ocupaţie româneşti în Irak şi Afganistan, precum şi pierduţi la „poker” de Băsescu în 2005, când a decis radierea a 85% din datoria de peste 2 miliarde de euro, pe care Irakul o avea de înapoiat României. Dar şi prin păstrarea în structura operativă a armatei a 5.000-10.000 de excelenţi ingineri, tehnicieni militari, piloţi, navigatori, ofiţeri de comandă, subofiţeri şi maiştri militari. Apoi, s-ar fi creat 10.000 de noi locuri de muncă, în special în industria de apărare, specialiştii aceştia cu înaltă calificare putând fi lua parte şi la repararea şi întreţinerea tehnicii de luptă.

     Ce a câştigat România refuzîndu-i pe ruşi şi intrând în NATO? Ceea ce a văzut orice român urmărind parada militară de la 1 Decembrie şi citind Carta Albă a Apărării: 60% din echipamentele armatei române sunt nefuncţionale, capacitatea de luptă este la un nivel critic, nivelul de instruire a militarilor este foarte slab, structura de forțe dezechilibrată şi sistemul de comandă depășit. Am înţeles dintr-un interviu recent al excelenţei sale Duane C. Butcher, însărcinat cu afaceri ad-interim al ambasadei SUA la Bucureşti, că situaţia armatei române prezentată de Carta Albă a Apărării trebuie văzută ca un progres foarte solid al relaţiilor româno-americane şi că că din punctul de vedere al SUA, parteneriatul militar merge mai bine chiar decât ar fi putut spera.
  

http://romanian.ruvr.ru

Postări populare